Mănăstirea Bogdana
Adresa:   Str. Bogdan Vodă, nr. 6, Rădăuţi, SUCEAVA.
Hram:   Sf. Nicolae - 6 Decembrie şi Sf. Leontie de la Rădăuţi - 1 Iulie.


            Biserica Sfântul Nicolae este prima construcţie religioasă de piatră din Moldova păstrată în forma ei originală, nealterată până astăzi, fiind considerată un adevărat document de naştere a arhitecturii Moldovei.
            Ctitorită în jurul anului 1360 de voievodul Bogdan I (1359-1365) drept mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru izbânda în luptele pentru constituirea statului liber şi independent Moldova, acest sfânt locaş de închinare avea să-i fie necropolă lui şi familiei sale.
            În biserica mănăstirii sunt înmormântaţi domnitorii Moldovei şi membrii familiilor domnitoare până în timpul lui Alexandru cel Bun. În naos se află 7 morminte. Primul, în colţul sud-estic este al lui Bogdan I. Pe aceeaşi latură este înmormântat Laţcu Voievod. În apropierea acestora este un mormânt cu inscripţia lespezii funerare ştearsă, fiind amplasat la nivelul pardoselii şi nu deasupra, asemeni celorlalte. După dimensiunea pietrei funerare se presupune că aici a fost înmormântată o femeie, poate chiar Maria soţia lui Bogdan I sau Ana, soţia lui Laţcu. Lângă peretele nordic sunt mormintele lui Ştefan I, Roman I, Bogdan-fratele lui Alexandru cel Bun şi Bogdan-fiul lui Alexandru cel Bun. În pronaos se află 3 morminte. Pe latura nordică se află mormântul Doamnei Stana, soţia lui Bogdan al III şi mama lui Ştefăniţă Vodă şi mormântul Anastasiei fiica lui Laţcu. Înaintea uşii pronaosului se află piatra de mormânt a episcopului Ioanichie, mort în 1504. Fiind necropola Muşatinilor, primii voievozi ai Moldovei, biserica Bogdana a beneficiat de atenţia lui Ştefan cel Mare care a împodobit mormintele înaintaşilor cu lespezi executate de meşterul Jan (cca 1480) în tehnica reliefului plat, cioplire în piatră care “…se opune principial sculpturii decorative occidentale” (P. Comarnescu); şi motivele ornamentale sunt bizantin-orientale (palmata – frunza de palmier stilizată), chiar amendate autohton cu frunzele fagului, frasinului, ulmului.


            Domnitorul Alexandru Lăpuşneanu hotărăşte în anul 1559 mărirea construcţiei prin adăugarea pridvorului închis şi înlocuirea ancadramentelor din piatră ale ferestrelor.
            Biserica Bogdana constituie expresia unei admirabile sinteze artistice între arhitectura romanică, gotică şi bizantină. Dispoziţia generală a planului prezintă caracteristicile basilicii romanice cu cor şi absidă. Tendinţa de a frânge unele arcuri şi bolţi sunt caracteristice arhitecturii gotice, iar specific arhitecturii bizantine este delimitarea spaţiului interior în altar, naos, pronaos şi pridvor. Edificiul are plan basilical (influenţă romanico-gotică), fără turle, unic în arhitectura moldovenească. Navele laterale interioare au deasupra tribune false, mai degrabă tainiţe la care se ajunge pe scara în spirală din pronaos. Zidurile sunt întărite la exterior cu contraforţi şi decorate cu o friză de firide în partea superioară. Paul Henry consideră biserica un fel de casă ţărănească la exterior. Lăcaşul a constituit model important în orientarea şi dezvoltarea arhitecturii moldoveneşti a secolelor XVI-XVII.

            Istoricul bisericii de la Bogdana consemnează faptul că primul strat de pictură datează din secolul al XIV-lea, din vremea lui Alexandru cel Bun. Alexandru Lăpuşneanu a dispus refacerea picturii originale în anul 1558. Restaurări ulteriore au avut loc în sec. XVIII-XIX (1745-1750, în timpul episcopului Iacob Putneanul şi în anul 1880 când pictorul bucovinean Epaminonda Bucevschi a realizat în tempera frescele actuale). Din fresca epocii Ştefan cel Mare un interes deosebit prezintă compoziţiile altarului (Cina cea de Taină, Împărtăşania apostolilor, Spălarea picioarelor), în parte asemănătoare celor din altarul Mănăstirii Voroneţ. Tabloul votiv, pictat în naos, reprezentând pe Ştefan cel Mare alături de Alexandru Lăpuşneanu, Bogdan I şi Alexandru cel Bun, confirmă presupunerea că a fost executat în timpul acestuia.
            În 1775, când Bucovina a fost ocupată de hasburgi, mănăstirea a fost desfiinţată, biserica Sfântul Nicolae rămânând biserică episcopală până în 1782 (când episcopia a fost transferată la Cernăuţi), apoi transformată în biserică parohială. Mănăstirea Bogdana a fost redeschisă la 6 decembrie 1992 şi au început lucrările de restaurare. În 1996 catapeteasma din lemn de tei, degradată, a fost înlocuită cu alta din lemn de stejar şi a început construcţia unui corp de chilii cu arhondaric, terminat în 1998. Tot în 1998 a fost terminată şi acoperită cu tablă de cupru, noua biserică, cu hramul Sfântul Leontie (ale cărui moaşte sunt în pronaos).
            Prin calităţile artistice, arhitecturale şi decorative, Mănăstirea Bogdana a devenit unul din monumentele reprezentative ale patrimoniului artistic-cultural al României, fiind inclusă în patrimoniul UNESCO.